Monumenti
L’influenza straniera
Da mettere in evidenza è il fatto che tra fine ottocento e primi del novecento, il paesaggio ed il clima hanno fatto di Alassio una ideale meta turistica per gli inglesi.
Alla presenza di famiglie come i Gibb, i Mac Murdo e gli Hanbury si devono importanti cambiamenti nei lineamenti di Alassio: sulle colline ed in città vennero costruite splendide ville e nella zona adiacente alla stazione ferroviaria furono edificate la chiesa Anglicana e l’edificio della biblioteca, esempi ancora intatti di architettura d’oltre Manica. Da non perdere poi la Pinacoteca “Richard West” presso la Biblioteca di Viale Hanbury.
Agli inizi del ‘900, quindi, Alassio era la meta più frequentata da un turismo d’elite italiano e straniero, soprattutto inglese che ha lasciato testimonianza della sua presenza nelle numerose ville e palazzi costruiti in stile Liberty.
Capita quindi, passeggiando per la cittadina rivierasca, di scorgere eleganti ringhiere dalle linee sinuose, decorazioni floreali e le particolari sagome delle finestre che conferiscono alla città un tono di nostalgica
eleganza.
U Turriun
U capita de vegghe, longu tutta a costa Ligure, Tùri o Bastiui di quali quarcùn ancù in bòn statu de cunservassiùn che, a so tempu, avevan a funsiùn fondamentale d'avvistò e difende i burghi da feroci incursiui piratesche.
A necessitai de ‘na difesa, eiscì in t'Arasce, a s'era faita sentì in moddu particolare in ti primmi anni du 1500 ma, za seculi primma, grassie a-u sviluppu da lucale marineria, tali difese avevan za avüu u so inissiu. U ne dà attu a veggia struttüra du “Paraxu” o “Tùre” du Beltrame, in tu quartè du Passu ch'u se dixe a fusse staita faita adirittüra dai Catalani in te l'annu 800 d.C. quande i stessi vegnivan a pescò u curallu in tu nosciu mò riparanduse cuscì, za fina d'allantù, dai scurrerie di Cursari, di Mori, di Saraceni.
Ma a storia du “Turriun” che ancù ancöi e ammirammu in tütta a so austeritai e bellessa a l'è du tüttu differènte.
Arasce, e l'hammu ditu, cumme tütti i autri paisi riveraschi, u l'era delongu de ciù espostu ai scurrerie di Mori e di Saraceni. Tale custante perigu u l'ha faitu scì che i responsabili d'allura decidessen de cintò u paise cùn rubüste miaie e bastiui de prutessiun. U l'era l'annu 1521 quande, anche grassie ai tante e generuse offerte da pupulassiùn cun ori, argènti e autri pressiusi i s'eran cumensai quelle custrussiui cuscì pruvvidensiali pa-a pupulassiùn e pe longu tempu uggettu d'ammirassiùn da parte di furestèi. Ancöi, de miaie de cinta du paise u nu resta che u latu esternu de l'uratoriu de Santa Caterina, arènte a-a Parrocchia de Sant'Ambröxiu (üna lapide a ne regorda a funsiùn) mentre di quattru bastiui, allura custrui-i autru u nu resta, appuntu, che l' ürtimu, quello ch'hammu citau e definiu “U Turriun” (1576), insustituibile e celebrau simbulu d'Arasce cumme u vèn rappresentau in te ‘na sala da Meria da ün affrescu de Etture Murteu che in tütta a so drammaticitai u descrive e pùre, e apprensciui, i tristi mumènti dell'avvistamèntu de vère saracene in rutta versu a costa.
Veascu
A l'è ‘na caratteristica di antichi burghi liguri, abbastanza ricchi d'aigua, fenì u propriu nomme cu-a desinenza “ascu” (Arnascu, Cuascu, Bugliascu…); a tale curiusitai u l'è suttumessu u caratteristicu burgu rurale, in sci-a cullina d'Arasce e denuminau Véascu. ‘Sta zona, ricca de'n so patrimoniu furestale (pìn, castagne, rùe…) cun quarche area cultivò propriu grassie all'abbundansa de aigua, a conserva ancù, a testimuniansa d'antighe vicende (anche se a tale prupoxitu i mancan precisi riferimènti storici), a bella e pitturesca Tùre medievale edificò in sci-e ruvine de'n furtilissiu rumàn ch'u dipendeva da-u “Grande castru” (l'attuale Giexa da Madonna da Guardia) e ricustruia tra u XV e XVI seculu cu-a funsiùn de vedetta pe cuntrullò a strada ch'à cullegova a Via Julia cu-a marina d'Arasce. De furma circulare, abellia in sci-a çimma da caratteristica curuna a l'è tra e ciù belle dell'intregu territoriu anche se, u tempu e a poca cüra i-a stan manimàn bescentandu. Cùn l'effige de Adelasia a l'è a Ture ch'a comparisce in sci-u stemma du paise.
A poca distansa, circunadau da ‘na bellissima pineta, u gh'è quellu ch'u po' esse cunsciderau u ciù zuvenu di castelli liguri: u Castellu Celesia de Véascu, custruiu, in pria, squoxi ün seculu fa e, semplice e severu cumm'u l'è u dà l'impressiùn, a chi-u mira, de truvose davanti a'n castellu d'antighi tempi…
L'insemme du burgu u l'è serviu da üna discreta stradda asfaltò e da sappelli ch'i cunsente diverse e panoramiche passeggiate.
I palassi du carruggiu
A differenza da vicina Arbenga, ricca de storia e munumènti, u patrimoniu artisticu e çittadìn d'Arasce u l'è d'impurtansa limitò. Mai, e famie o casati Arascìn han gareggiau tra lei in custrussiui particulari chi ne esaltassen u prestiggiu e u censu de quali faxevan parte ma se sùn delongu limitai a custrussiui de modeste prupursiui, nurmalmènte a dui ciài e a poca distansa e une da-i autre. Cu-u tempu e affiancai da autre custrussiui u s'è vegnüu a creò quella longa strada (u carruggiu o Via drita) ch'à sarà poi serò tra e due porte du paise. Tali palassi vegnivan poi arricchii, a segunda di tempi e di stili, da fregi e urnati. Ne sun esempio u Palassu di Marchesi Ferreru, i dui Palassi Scufferi, u Pallassu Bunfante. In te l'esciu da Giexa (Via Milite Ignoto), ch'u fa angulu cu-u Carruggiu, i Palassi Vallega, Brea, Scufferi e Montanaro.
Se nun de Palassi i Arascìn, però, i saran gran custrutturi de Giexe. Ne parleremmu.
La stazione di Alassio
Edificata nel su progetto dell’Ing. Manfredini in stile liberty con torretta centrale, decorazioni alle finestre in rilievo e parte del rivestimento in pietra a vista.
La sala d’aspetto di prima classe è completamente arredata con divani, poltrone, mobili e specchiere dell’epoca e conserva un lampadario in vetro di Murano. I növi tempi
Ma u l'è dovere segnalò anche quantu, in tempi ciù recènti, u l'è staitu faitu e ancu u resta perché, fin quantu lì ditu u aveva ün precisu riferimèntu a quell'Arasce a vucassiùn marinara, cùn üna so storia, spessu brillante, fina a quella realtai ch'o-u vegheva pocu ciù de'n veggiu burgu de pescaui e cuntadìn. E u l'è staitu propriu da st'urtima situassiùn che in ti urtimi anni du 1800 e grassie a ‘na nutrìa colonia inglese, Arasce u l'ha faitu, diventando paise turisticu, u so sautu de qualitai. D'allantura autre custrussiui cùn autre furme architettoniche han rinnuvau u paise a cumensò da-a primma Giexa Inglese (Anglicana) inaugurò in tu 1881 ma troppu arènte a-a ferrovia, tantu che in tu 1928 u se n'è duvü-u costruì ün'autra e de ciù grosse dimensciui, attualmènte scunsacrò e, denuminò “Complesso Anglicano” vegnüa sede de Cungressi, Mustre, Cuncerti…; impurtante ancù ancöi a “West Gallery” (studiu e pinacuteca du stessu R. West); a Lybrary dutò de numerusi e pregevoli volümmi in lengua ingrese e segunda in Italia doppu Firènse; u scignurile e elegante Tennis Club inaugurau in tu 1923 e a tütt'oggi funsiunante… e-e tante e tante ville spantegai pe-e colle tra e quali esempiu tipicu da ammirò appressò e gudì a “Villa Pergola” cunturnò da ün vastu e chirau giardìn, e a so tempu dimura di stessi Hanbury e, nun urtimu da regurdò u raffinau “Tea Room” in ti pressi de Santa Cruxe.
Pregevule e nutevule de reguardu a “Stassiùn”, edificò in stile Liberty cun turretta centrale, decurassiui ai barcui e parte de rivestimentu a prìa vista; a sala d'aspèttu de I° classe a l'è ancù cumpletamènte arredò cun mobili d'epuca e a conserva in magnificu lampadariu de Murano.
E perché nu parlò de quellu che tutti i ciamman “Il Muretto di Alassio” simbulu de quell'Arasce ch'u se rinnöva e u cuntinua u so percursu in base ai so ciù còre tradissiui turistiche… e propriu pe questu “Munumèntu”! Decurau, culurau, aricchiu da'n numeru incalculabile de “Piastrelle” che personaggi famusi dell'Arte, du Spettaculu, du Sport han firmau in te ‘sti urtimi çinquant'anni u l'è arrestau u simbulu di “Anni d'Oru” d'Arasce. Creau, ausciüu e chirau da-u Mariu Berrin, celebre pittù Arascìn, ancù ancöi e in determinai uccaxiui (Miss Muretto, San Valentìn) se ghe rinnovan i veggi fasti. Visita obbligò, cun “foto ricordo” pe quarsciasci turista.
A ‘stu puntu e fandu pochi scarìn u ne po' giustu prupune ‘na rispettosa visita a-u “munumentu”, erettu in tu 1931 tra u verdu di giardìn da Meria a perpetu-u regordo de quanti, cu-u so sacrifissiu, han cuntribuiu all'unitai e a-a libertai da noscia Italia.
Autre cose averesscimu ausciüu descrive in te ‘sta noscia breve rassegna, cose ch'àn pagau a caru prexiu quellu che nui e ciamammu prugressu: dai “Veggie Porte” a-a “Villa Gotica”, da-a “Villa Curtese” a-a “Sala Hanbury”… e autre, autre ancù… urmai immurtalai in qualche album de regordi… e in tu rimpiantu de tanti Arascìn
|